Inchizi usa si arunci pantofii incomozi. Unul in stanga, altul in dreapta. Apoi dai jos de pe umar geanta grea in care gasesti de toate, mai putin ce trebuie. Inspiri adanc cu un zambet in coltul gurii si tintesti cu privirea canapeaua care te face atat de fericita, doar pentru ca este acolo. Nicaieri nu-i ca acasa, asa-i? Si te trantesti epuizata peste pernele alea moi care se potrivesc atat de bine decorului. Atipesti. Somnul de canapea este cel mai bun, chiar daca se lasa cu dureri de spate. Te ridici doar ca sa iti faci un ceai in cana ta preferata si continui sa faci ceea ce faceai si mai devreme. Cu o perna intre genunchi, telecomanda in mana si fursecurile lasate pe masa cu o seara inainte, pentru tine asta inseamna fericirea de “acasa”.
